Traducere: Marin Tarangul
Voce: Andrei Pleşu

Descrierea cartii,

Dialogul acesta tulburator, purtat intre un barbat ramas vaduv - „Plugarul" - si Moarte, a fost scris la rascrucea dintre Evul Mediu si Renastere. Perenitatea textului tine de limpezimea de cristal a „vocilor" sale: tanguirea neistovita a omului, care-si plange, ca un alt Iov, cruda soarta, si cinismul plin de sarcasm al Mortii, care-i arata mereu cat de inevitabila ii e conditia. Si totusi, dupa ce o vreme aceasta capodopera a literaturii germane medievale a cunoscut o larga raspandire, peste ea s-a asternut o uitare de aproape cinci secole. Graitor e insa faptul ca redescoperirea dialogului a avut loc tocmai la inceputul veacului nostru, atat de adanc muncit de problema Sfarsitului. Si iarasi graitor este ca el l-a inspirat pe Heidegger in faimoasa analiza pe care a facut-o omului ca fiinta-intru-moarte: sfirsitul pe care il are in vedere moartea, spune ganditorul de la Freiburg, nu inseamna faptul de a fi ajuns la sfarsit al omului (das Zu-Ende-sein), ci faptul ca in fiece clipa omul este fiinta-intru-sfarsit (das Sein zum Ende). Moartea nu este momentul in care omul iese din viata, ci un mod de a fi pe care omul si-l asuma din clipa in care intra in ea. Si Heidegger citeaza aici sentinta rostita in cuprinsul dialogului: „Din clipa in care se naste, omul este destul de batran ca sa moara."

Autorul cartii,

Johannes von Tepl
Johannes von Tepl (J. von Saaz, J. Henslini de Sitbor) s-a nascut in 1342/1350 in Boemia. A studiat la Universitatea din Praga si posibil la Paris, iar dupa 1378 a fost notarius civitatis si mai tarziu rector scholarium la Saaz (Zatec). A murit la Praga in 1414 sau 1415. Der Ackermann aus Bohmen (Plugarul si moartea, 1400) este una dintre primele opere importante in proza ale literaturii de limba germana.

Andrei Pleşu, VOCE

ANDREI PLEŞU s-a născut la 23 august 1948, în Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. Doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. Lector universitar la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti) (1980-1982). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991-1997). Fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (1993). Fondator şi preşedinte al Fundaţiei „Noua Europă" şi rectorul Colegiului „Noua Europă" (1994). Membru al World Academy of Art and Science (1997). Membru al Académie Internationale de Philosophie de l'Art, Geneva, Elveţia (1999). Dr. phil. honoris causa al Universităţii „Albert Ludwig" din Freiburg im Breisgau, Germania (2000) şi al Universităţii „Humboldt" din Berlin, Germania (2001). Commandeur des Arts et des Lettres, Paris, Franţa (1990). New Europe Prize for Higher Education and Research la Berlin, acordat de Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford, Institute for Advanced Study, Princeton, National Humanities Center, Research Triangle Park, North Carolina; Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Sciences (NIAS), Wassenaar; Swedish Collegium for Advanced Study in the Social Sciences (SCASSS), Uppsala şi Wissenschaftskolleg zu Berlin (1993). Premiul Academiei Brandenburgice de Ştiinţe din Berlin, Germania (1996). Ordre national de la Légion d'Honneur al Franţei (în martie, în gradul de Commandeur şi, în decembrie, în gradul de Grand Officier) (1999) etc.

SCRIERI: Călătorie în lumea formelor (eseuri de istorie şi teorie a artei), Meridiane, Bucureşti, 1974; Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, Bucureşti, 1980; ediţii Humanitas, 1992, 2003; Francesco Guardi, Meridiane, Bucureşti, 1981; Ochiul şi lucrurile (eseuri), Meridiane, Bucureşti, 1986; Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului) , Cartea Românească, Bucureşti, 1988; ediţii Humanitas, 1994, 2002, 2006, 2008 (trad.: franceză, L'Herne, Paris, 1990; germană, Deuticke, 1992; suedeză, Dualis, Ludvika, 1995, maghiară, Tinivár, Cluj, 2000; împreună cu fragmente din Limba păsărilor, Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000; slovacă, Kalligram, Bratislava, 2001); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, Bucureşti, 1993, 1996, 2003, 2005, 2007 (trad.: germană, Tertium, Stuttgart, 1999; maghiară, Koinónia, Budapesta, 2000); Limba păsărilor, Humanitas, Bucureşti, 1994; reeditare Humanitas, 1997; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Humanitas, Bucureşti, 1996; Eliten - Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001; Despre îngeri, Humanitas, Bucureşti, 2003; reeditare Humanitas, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008; Obscenitatea publică, Humanitas, Bucureşti, 2004; reeditare Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Humanitas, Bucureşti, 2006, 2007, precum şi numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine.