Casa Verde

Descrierea cartii,
Odată cu sosirea lui don Anselmo în Piura, viaţa locuitorilor din suburbia Mangachería se schimbă cu totul. Misteriosul străin le află ambiţiile şi dorinţele ascunse şi se foloseşte de ele pentru a începe o afacere: bordelul Casa Verde. Este punctul de pornire al unor aventuri ce se confundă cu destinul oraşului din deşert, dar şi cu cel al unei aşezări izolate din mijlocul pădurii amazoniene, cei doi poli spaţiali ai povestirii. Locurile, personajele şi istoriile lor se întâlnesc, contrapunctic, spunând povestea trecerii dintr-un tip de lume în altul.

Recenzia cartii,

La un an de la apariţie, Casa Verde (1965) a primit Premiul Criticii Spaniole şi Premiul naţional pentru roman în Peru, iar în 1967 a fost primul roman premiat cu prestigiosul Rómulo Gallegos.

Autorul cartii,

Mario Vargas Llosa
MARIO VARGAS LLOSA s-a născut în 1936 la Arequipa şi a copilărit în Bolivia împreună cu mama şi bunicii materni, închipuindu-şi că tatăl lui murise şi că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie îşi părăsise soţia însărcinată şi avea să-şi revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 şi 1952 urmează cursurile unei şcoli militare din Lima – experienţă descrisă în primul roman, Oraşul şi câinii. În 1955 se căsătoreşte cu o mătuşă, Julia Urquidi, provocând un mare scandal în familie, şi divorţează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se însoare cu verişoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franţa ca profesor de spaniolă şi jurnalist. După o tinereţe în care se apropiase de comunism, ia distanţă faţă de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel García Márquez, odinioară prieten, de servilism. Călătoreşte, predă la universităţi din America şi Europa, devine scriitor celebru prin forţa epică, luciditatea şi ironia sa. „Literatura şi politica se exclud reciproc“, scrie Mario Vargas Llosa. „Scriitorul lucrează în singurătate, are nevoie de totală independenţă. Politicianul e total dependent, trebuie să facă tot felul de concesii, exact lucrul pe care scriitorul nu-l poate face.“ În anul 2010, Academia Suedeză i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatură.

Romane: Casa Verde (1966), Conversaţie la catedrală (1969), Pantaleone şi vizitatoarele (1973), Mătuşa Julia şi condeierul (1977), Războiul sfârşitului lumii (1981), Istoria lui Mayta (1984), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (1986), Povestaşul (1987), Elogiu mamei vitrege (1988), Lituma în Anzi (1993), Caietele lui Don Rigoberto (1997), Răatăcirile fetei nesăbuite (2006). | www.mvargasllosa.com